Feeds:
Posts
Comments

un bulau dezorientat

24 February 2012 by EO

din pacate am multe de spus despre inegalitatile si masura mica (oca) a lumii in care traim.
americanii pot veni la noi, noi nu putem merge la ei. suntem ca niste bacterii impotriva carora si-au facut Vaccin cu Viza.
europenii sunt primiti cu cinste, pentru ca ne-au creat impresia ca ne fac un favor atunci cand vin sa ne ia. acel “nu ne vindem tara” se dovedeste complet real. si a fost anulat cu un simplu “ete, prostii, nu ne vindem tara, auzi la ei”, o simpla aruncare in derizoriu.
femeile alea oribile din olanda sau italia (olandeze, italience) sunt spalate la cur de femeile astea tinere, destepte si frumoase de aici.
barbatii lor mediocri si calviti sunt supti si idolatrizati de femeile noastre tinere. Continue Reading »

Posted in EO | 27 Comments »

New York

22 February 2012 by EO


Așteptai la N Train când a venit la tine acea tibetană care zâmbea într-una,

Rătăcită în orașul în care sufletele rătăcesc după ce mor,

Cum zice Marquez.

Cu ea ai discutat cel mai frumos nimic; Continue Reading »

Posted in EO | Tagged , , , , , , | 336 Comments »

Imigrantul

20 February 2012 by EO


S-a dus umbra. A coborât pe o bucată de perete și apoi a fugit, nici n-a apucat să apară, ca o halucinație desfrânată. Habar nu ai ce spui, pari declinat din propria-ți identitate. Nu e nimic concret împrejur, nici abstract. Apariția a fost doar impresia unei comete, un meteorit gazos. Nu exiști. Nu ești. Nu ai să fi. Nu ai fost. Nu ai simțit durerea entității. Nu ai sperat. Nu e nimic. E doar spiritul neființei. O aglomerație de spirite inexistente roiește în jur. Nimic nu anihilează nimic, nu e nimic de anihilat, nimic care să dizolve. Doar halucinația asta, un spirit care cumva a prins formă, care cumva s-a făcut simțit. S-a făcut simțit exclusiv pentru sine, este singurul. E un soi de spaimă. S-a reflectat în sine și a zburat avinovat. S-a speriat. Continue Reading »

Posted in EO | Tagged , , | 303 Comments »

Surpriză și nu prea

16 February 2012 by EO

Ieri am aflat ceva ce m-a  șocat! Săptămâna trecută am fost la tomografie, RMN etc, iar ieri am aflat lucrul pe care l-aș fi așteptat doar dacă aș fi crezut în Nimic. Doamna doctor a ridicat ochii peste ochelari și mi-a murmurat ceva. Inițial, am crezut că, ce spune ea, eu nu n-am cum să pricep, propozițiile ei, sensul lor, păreau o aiureală.

Continue Reading »

Posted in EO | Tagged , , , , , , , | 381 Comments »

Un alb imaculat

13 February 2012 by EO

mergeam pe drumurile asuprite de un alb intens si blocuri de gheata acoperite de zapada pluteau in deriva pe camp. parea ca polul nord a naufragiat acolo unde s-a nascut vesnicia. pe televizor, oamenii robotesc cu lopeti in mana. bataia alba, plina de ace de gheata, a vantului a transformat cainii in eschimosi care dorm in iglu, imblaniti si tacuti. oameni imbracati in portocaliu, pentru a fi vazuti sub troienii subcarpatici, de marimea unui deal mediu, continua sa roboteasca.

Continue Reading »

Posted in EO | Tagged , , , , , , , , , | 372 Comments »

Unde ne sunt copiii și cum se nasc ei

9 February 2012 by EO

Drumul care urcă la deal poartă o cămașă de praf și e străjuit de zarzări, duzi și măceși. Dincolo de straja copacilor miroase a casă, așa știi că există și oameni. Presupui că locuiesc acolo, pentru că fără presupunerea asta singura posibilitate rămasă ar fi ca acolo să nu fie țipenie de om. Athanor, în fiecare curte se înalța un nuc mai înalt decât toți ceilalți copaci. Aerul e pur și cerul e albastru. Pe drumeagul de praf merge un moșneag. Are ochii vii și se ține bine. Ar putea ușor trece drept un om în puterea vârstei, neajuns la vârsta pensionării. Doar cunoașterea fizionomiilor și siluetelor locului te lasă să știi că e un om bătrân. E o după-amiază fierbinte de august, însă omul poartă haine groase- o cămașă albă, pantaloni de stofă, șosete plușate, ghete. Are mânecile cămășii suflecate. Pe cap și-a pus o pălărie care-i apără creștetul de soare. Asudă. În urma lui miroase a spirt: e proaspăt bărbierit. Câteva capre presărate la deal smulg frunze din duzii pitici. Una dintre ele behăie, iar omul tresare și privește în toate părțile. “Diavole…”, îi scapă șuierat printre dinți. Continue Reading »

Posted in EO | Tagged , , , , , , , | 271 Comments »

ploaia de gheata

5 February 2012 by EO

Ce sont eux qui sont beaux. J’ai eu tort ! Oh ! comme je voudrais être comme eux. Je n’ai pas de corne, hélas ! Que c’est laid, un front plat. Il m’en faudrait une ou deux, pour rehausser mes traits tombants. Ça viendra peut-être, et je n’aurai plus honte, je pourrai aller tous les retrouver. Mais ça ne pousse pas !

Eugène IONESCO, RhinocérosThey are the ones who are beautiful. I was wrong! Oh! how I would like to be like them. Alas! I don’t have a horn. I would need one or two to enhance my drooping features. Perhaps it will come and I won’t be ashamed anymore, I’ll be able to find them all again. But it’s not growing!

Continue Reading »

Posted in EO | Tagged , , , , , , | 355 Comments »

Carne si Divinul Omenesc

2 February 2012 by EO

am mai spus, nu de putine ori, ca pana la urma o lege oarecare, buna sau mai putin buna (!), e mai buna decat nicio lege, decat nimic. adica, in intelegerea mea, nimicul e cea mai profunda forma de rau. probabil ca e strans legat de ceea ce oamenii au dezvoltat de-a lungul fiintei lor pe pamant, frica de moarte, de nimicul care pare sa o inconjoare si sa o posede, in asteptare. adica, atunci cand exercitarea acestei fiinte, in her golden cage, inceteaza, atunci apare nimicul. dar n-as putea spune de ce neexercitarea binelui sau raului, adica nimicul, ar fi raul suprem. de aceea apar, ca niste legi, paradisul si infernul. nimicul are ceva din gratiile infernului, insa ele sunt o banuiala, nu un fapt clar, legat de fiinta asta. Continue Reading »

Posted in EO | Tagged , , , , , , , , | 260 Comments »

Cărți sfinte în lumina îndoielii

29 January 2012 by EO

Hilarion (Ispitirea Sfântului Anton, G. Flaubert)

-către Anton-

Și totuși, îngerul Bunei Vestiri, în Matei, i se arată lui Iosif, în timp ce, după Luca, i se arată Mariei.

După prima Evanghelie, Isus a fost uns cu mir de către o femeie, la începutul vieții sale publice, iar după celelalte trei, cu puțin timp înainte de moarte.

Băutura ce i se dă pe cruce este, după Matei, oțet cu fiere, iar după Marcu, vin și smirnă.

După Luca și Matei, apostolii nu aveau voie să ia cu ei nici bani, nici desagă, nici măcar sandale și toiag- în Marcu, dimpotrivă, Isus le îngăduie să ia cu ei doar sandalele și toiagul. Nu mai înțeleg nimic!…

&

Iată un exemplu (fundamental) de drept la liberă exprimare și opinie ! Și nu sunt ironic.

Posted in EO | Tagged , , , , , | 503 Comments »

Trandafirul

26 January 2012 by EO

Încerc, la ceasurile astea târzii- nu un târziu al orei, ci unul al ornicului-, blocate toate la 02:00,
să desfac petalele ca niște buze uscate ale unei flori veștejite încă de când era boboc. Pare să aibă doar două petale, mari, și mult mai în evidență ies spinii, parcă numai ei au mai rămas.
Mă iubește, nu mă iubește…
Mă iubește, mereu se termină așa.
Procedeul ăsta lămuritor nu se purcede pe florile din ierbar, îmi spun,
ci pe florile de pe câmpii.
Dar trag de uscăciune, e prea iarnă ca să mă pot gândi la câmpie.
Și merit să știu și iarna dacă sunt iubit, nu numai după ce apar florile cu spini adolescentini…

Așa, dacă dragostea ar fi ascunsă doar după ora florilor, ea nu ar mai fi un destin, ci o scurtă întâlnire.

Posted in EO | Tagged , | 336 Comments »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.