Feeds:
Posts
Comments

Hilarion (Ispitirea Sfântului Anton, G. Flaubert)

-către Anton-

Și totuși, îngerul Bunei Vestiri, în Matei, i se arată lui Iosif, în timp ce, după Luca, i se arată Mariei.

După prima Evanghelie, Isus a fost uns cu mir de către o femeie, la începutul vieții sale publice, iar după celelalte trei, cu puțin timp înainte de moarte.

Băutura ce i se dă pe cruce este, după Matei, oțet cu fiere, iar după Marcu, vin și smirnă.

După Luca și Matei, apostolii nu aveau voie să ia cu ei nici bani, nici desagă, nici măcar sandale și toiag- în Marcu, dimpotrivă, Isus le îngăduie să ia cu ei doar sandalele și toiagul. Nu mai înțeleg nimic!…

&

Iată un exemplu (fundamental) de drept la liberă exprimare și opinie ! Și nu sunt ironic.

Trandafirul

Încerc, la ceasurile astea târzii- nu un târziu al orei, ci unul al ornicului-, blocate toate la 02:00,
să desfac petalele ca niște buze uscate ale unei flori veștejite încă de când era boboc. Pare să aibă doar două petale, mari, și mult mai în evidență ies spinii, parcă numai ei au mai rămas.
Mă iubește, nu mă iubește…
Mă iubește, mereu se termină așa.
Procedeul ăsta lămuritor nu se purcede pe florile din ierbar, îmi spun,
ci pe florile de pe câmpii.
Dar trag de uscăciune, e prea iarnă ca să mă pot gândi la câmpie.
Și merit să știu și iarna dacă sunt iubit, nu numai după ce apar florile cu spini adolescentini…

Așa, dacă dragostea ar fi ascunsă doar după ora florilor, ea nu ar mai fi un destin, ci o scurtă întâlnire.

Slutul și Blasfemul

Zilele trecute am citit despre o tipă căreia i se oferă un milion de dolari să joace într-un film. Ghiciți de ce? Ei bine, fata are două vagine. Nu m-am gândit niciodată la pluralul lui vagin. Femeile au vagin. Așa se spune. Nu “femeile au vagine”.  Ar fi curios să faci sex cu o așa divă! Dar, ca un gentil man, trebuie să o întrebi: cu care vagin începem? Un vagin e pentru sarcină, altul pentru sex?!  Și-a pierdut de două ori virginitatea! Continue Reading »

Breedingul e șansa

Mi-am amintit că trăiesc într-un loc unde istoria nu are nevoie de istorii. Unde prezentul oricum e suspendat într-un spațiu arhaic. Istoria a devenit producție curentă, niște interpretări ciudate luând loc oricărui alt lucru de valoare. Trăim în trecut și îl numim prezent, uneori chiar și viitor, pentru că, nu-i așa?, istoria se repetă. În fapt, fundamentala noastră greșeală vine din faptul că încurcăm… timpurile și conjugările. Subiectul și predicatul. Virgula și două punctele. E o problemă în catacombele structurii. În primarele ei. Nu avem genă marțială, dar nici lași nu putem fi, găsim justificare pentru orice, generalizăm năprasnic, strident. Nici nu aș ști cum să fac portretul robot al românului de azi- care trăiește ieri. Cred că ar fi mai ușor să arunc, așa cum am mai făcut-o, cu lături. Ar fi acoperit, doar o vedem în fiecare zi. Dar, nu… Românul e om falnic sau femeie frumoasă, o spun străinii, care ne cunosc mai bine, un tip rapid adaptabil de om, bun să învețe limbi străine atunci când are posibilitatea. Din păcate, la noi, a avea posibilitatea înseamnă a fi de multe ori forțat. Conform statisticilor ( nu știu cine și de ce le-a făcut), suntem ori pe cale de dispariție, ori pe cale de sinucidere, procentul de deprimați fiind mai mare decât cetățenii țării! Continue Reading »

Prin Cascade

Ne-am propus,

eu și domnișoara de la capătul unui drum,

să vânăm cascade sub care să ne iubim.

Aveam să descoperim că pe pământ sunt mai multe cascade decât ar putea să-și imagineze un duet de obsedați sexual

Și

aveam să fim surprinși de diverse perechi de ochi, de diverse mărimi și culori, forme,

Aveam să

ne obișnuim cu mantia îngerească a apelor limpezi coborând pe umeri noștri fără întrerupere.

Continue Reading »

Superman în România

Superman, adică Barosanu’, zbura peste România! Un copil îl văzu și-și anunță părinții, care la rândul lor au chemat televiziunile! Descarcerarea avea să afle de la televizor… Barosanul continua să planeze. Avea chipul de zeu grec al lui Pleșu și corpul lui Doroftei. Drept e, semăna mai mult cu Amor decât cu Superman! Superman, vânat de luminile camerelor, își epuiză cherosenul, să zicem așa, și căzu pe bătătura familei Grăjdaru!!! Familia Grăjdaru, după consultări cu Nenea Ion, căzu de acord să-i dea bietului Superman o pătură. Bineînțeles, se gândeau la un viitor ajutor din partea lui, pentru că nu mai puteau căra atâta fier vechi cu căruța veche parcată sub șopron.

Continue Reading »

Acra (I)

Puțini știu că, după recucerirea Iersualimului de către musulmani (Saladin), cel mai important punct al Levantului creștin a devenit Acra.  Ierusalimul, un oraș între dealuri, care servise mai degrabă drept pretext în jurul căruia Saladin (Salah al-Din, “Bunătatea Credinței”) strânsese jihadii împotriva ifranjilor (Ierusalimul este al treilea oraș ca importanță în lumea islamică, acolo a murit Mahomed), nu era nici pe departe de importanța economică, strategică, pe care avea să o capete Acra, un port.  Continue Reading »

Cine sunteți?

Oricum ați face, să știți că timpul trece la fel. Că orice lucru e la fel de bun ca oricare altul ne-bun. Că orice moment e la fel de bun ca altul. Că declarațiile mele, uneori mistagoge, conțin tot atâta adevăr pe cât ar conține dacă aș înceta să vorbesc. Viața are un conținut nuvelistic demn de toată stima, dar viața nu e nuvelă. Nu am adevăruri, chiar dacă pare. Nu sunt un deținut, chiar dacă pare. Nu mă învârt acolo unde mă regăsiți, dar sunt peste tot unde nu e nimic de regăsit. Sunt Nul. Sunt Important. După caz, fără a fi relativ. Sunt eu, dar nu am importanță, iar eul meu e totul. Sunt patetic, dar nu prost. Sunt ceea ce sunt, dar îm e greu să reperez ce sunt. Sunt eu, fără a fi nimic. Mă îmbrac în credință, dar sunt departe de a fi negreșit. Sunt un istoric fără istorie. Un defect al timpului meu. Nu mă judecați, sunt o parte de istorie, ca și voi. Dar sunt responsabil de mine.

    Pentru istoria limbii şi a poporului român este important teritoriul de formare, asupra acestuia formulându-se în decursul timpului trei teorii, prima însă, cea nord-dunăreană, susţinută de Dimitrie Cantemir, Scoala Ardeleană, Bogdan-Petriceicu Haşdeu, fiind însă una repede abandonată; cea de a doua, în secolul 18, purtând numele de “Teoria formării poporului român şi a limbii române numai în sudul Dunării”, aparţine unor istorici austricieni, pe numele lor Eder, Engel şi Sulzer care admit ideea că românii din sudul Dunării sunt înrudiţi cu cei din nord, o idee ce fusese susţinută anterior de istoricul german Johan Thurmann, doar că cei din nord, în fapt, fuseseră veniţi dinspre partea sudică.

Blogul Nou

În primul rând, La Mulți Ani!

Am ajuns, așa cum spus, la concluzia că vreau să restucturez puțin blogul și să-l fac unul preponderent de istorie, la care voi adăuga și alte mici documentare, de altă natură. Vă invit să propuneți teme, dar să nu vă așteptați să scriu articole pe bandă rulantă, fiindcă nu vreau să scriu prostii sau chestii după ureche, scoase din sertarele de zahăr ale minții oarecum întâmplător, ci aș vrea să abordez temele date din mai multe surse, încercând să aduc dovezi cât mai corecte și mai complete în sprijinul unui lucru afirmat. Voi pune linkuri către cărți și documente (nu wikipedia), Continue Reading »

Older Posts »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.